Impozitul pe câștigurile din pariuri în 2026: cine îl oprește, cu ce scară și din ce sumă

Updated noiembrie 2026

Licensed

Available in US

Fast payouts

18+ Only

Verificat la noiembrie 4, 2026, pe baza listei de operatori licențiați clasa I publicate de ONJN și a prevederilor Legii nr. 141/2025 pentru impozitarea câștigurilor.

Cel mai scump lucru pe care nu îl cumperi niciodată la pariuri nu este biletul pierdut. Este banul care ajunge în cont mai mic decât scria pe ecran, pentru că cineva de la casa de pariuri a oprit o parte din el înainte să ajungă la tine. Nu e o taxă ascunsă în termeni și condiții pe care nimeni nu îi citește — este art. 110 din Codul fiscal, rescris prin Legea nr. 141/2025, și se aplică câștigurilor plătite începând cu 1 august 2025. Organizatorul reține la sursă, iar reținerea este impozit final: nu te mai întorci la nimeni după, nu depui nimic, nu îți face griji că vine o notă de plată peste un an.

Există însă o parte bună, iar ea vine tot din lege. Reținerea se face per plată, nu pe anul fiscal. Adică scara de impozitare se ia de la capăt la fiecare retragere, iar câștigurile tale nu se adună într-o grămadă pe care statul o măsoară în decembrie. Cine retrage des și în tranșe mici rămâne ani de zile în banda de 4%, chiar dacă a scos din platformă sume care depășesc de zeci de ori plafonul. Cine lasă tot câștigul să se strângă în cont și retrage o dată, la sfârșit, plătește aceeași lege într-o formă mult mai usturătoare.

Și mai există un detaliu pe care aproape nimeni nu îl pune la socoteală cand își alege casa. Reținerea de la sursă este un privilegiu al site-urilor licențiate. O casă de pariuri fără licență ONJN nu oprește nimic — dar nici nu îți datorează vreo explicație, iar pariorul din România care joacă pe o platformă neautorizată riscă o amendă de la 5.000 la 10.000 lei, conform art. 22 alin. (6) din OUG nr. 77/2009. Așa că toată discuția despre procente începe, de fapt, cu o întrebare mult mai simplă: de la cine îți vin banii.

Ce spune legea despre câștigurile tale și de ce numele organizatorului contează primul

Legea nr. 141/2025 a rescris art. 110 din Codul fiscal într-o formă pe care art. 110 alin. (2) și (2²) o aplică direct câștigurilor din jocuri de noroc plătite de un organizator licențiat. Textul nu vorbește despre pariori, vorbește despre plătitor. Obligația de a calcula, de a opri și de a vira impozitul cade pe organizatorul care plătește câștigul, nu pe cel care l-a obținut. Este o construcție care îți scapă din mână un lucru și ți-l pune în mână pe altul: nu ai de completat un formular, nu ai un termen până la care să te prezinți undeva, nu ai un procent de ales — ai doar un transfer bancar care vine mai mic decât te așteptai.

Ce înseamnă asta pentru un parior obișnuit, în practică? Că orice discuție despre impozit pe câștiguri din pariuri devine o discuție despre cine e la capătul celălalt al transferului. Dacă firma care îți plătește e licențiată în România, reținerea se întâmplă singură, cu scara din lege, și ajunge la buget până la data de 25 a lunii următoare transferului. Dacă firma nu e licențiată, nu se întâmplă nimic din toate astea — și exact aici începe partea care nu apare în reclame.

Formularea din lege merită citită împreună cu documentul care o pune în aplicare. ANAF indică aceeași scară în materialele care însoțesc Legea nr. 141/2025, iar rezultatul este identic: procente aplicate la fiecare plată, nu la un total anual. Nu există o declarație pe care să o depui pentru câștigurile încasate de la un organizator român licențiat și nici un credit fiscal de recuperat de undeva. Impozitul se oprește la sursă, este final, și atât.

Un lucru pe care merită să îl subliniez aici, pentru că revine ca întrebare și pentru că răspunsul nu e cel intuitiv: un câștig nu devine „curat” prin faptul că e mic. Pragurile de mai jos sunt praguri de cotă de impozitare, nu praguri de scutire. Sub 10.000 lei plătești 4%, nu zero. Dacă cineva îți vinde ideea că sub o anumită sumă „nu se impozitează”, întreabă-l ce cotă scrie la art. 110.

„Impozit final” sună bine în teorie. În practică înseamnă că discuția se mută complet la momentul plății, iar momentul plății la pariuri online este transferul către contul tău bancar. De aici urmează tot ce e important pentru buzunarul tău, de la scara propriu-zisă până la limitările care te privesc înainte să ai dreptul la retragere.

Cum funcționează reținerea la sursă, pe bune, în contul tău

Impozitul pe veniturile din pariuri în România 2026 nu se calculează pe câștigul brut al biletului, așa cum crede multă lume. Se calculează pe suma care iese din platformă. Un bilet câștigător pe care nu îl retragi nu produce nicio reținere — ai un sold, nu un venit plătit. Abia când ceri banii se naște evenimentul fiscal.

La jocurile de noroc online, reținerea se face la fiecare transfer al câștigului în contul bancar al jucătorului, iar organizatorul virează suma oprită până la data de 25 a lunii următoare, potrivit art. 110 din Codul fiscal astfel cum a fost rescris de Legea nr. 141/2025. Două consecințe cad direct pe tine, fără să fie nevoie de vreo interpretare.

Prima: numărul de retrageri contează mai mult decât dimensiunea totală a câștigurilor. Fiecare transfer este o plată separată, iar scara se aplică individual. Cine a câștigat 30.000 lei și retrage în două tranșe de 15.000 lei ajunge în banda superioară de două ori, cu partea fixă de 400 lei luată de fiecare dată — adică 800 lei doar din partea fixă, plus 20% pe ce depășește 10.000 lei în fiecare tranșă. Cine retrage în cinci tranșe de 6.000 lei, presupunând că îi stă la dispoziție timpul necesar, plătește 4% de fiecare dată, adică 1.200 lei pe aceiași bani. Diferența nu vine din noroc și nici din vreun truc: vine exclusiv din structura legii.

A doua consecință ține de momentul în care afli. Câțiva operatori afișează la retragere sumele care includ deja impozitul, ca să nu te trezești că ai cerut 2.000 lei și ai primit 1.920 lei. Betano, de exemplu, reține automat impozitul din suma retrasă prin Betano Cash, conform Legii nr. 141/2025, iar sumele afișate la retragere includ deja reținerea, potrivit propriei pagini de suport. Alții nu afișează nimic. Verifică înainte, nu după — cel puțin dacă vrei să știi cât trebuie să retragi ca să acoperi o cheltuială.

Aici e locul unei observații care nu ține de matematică, ci de psihologie. Faptul că reținerea este finală seamănă cu o platformă de pariuri care își ține după gratii cei mai buni angajați: o dată intrată, suma nu mai iese. Dacă ai petrecut ani de zile cu senzația că „declari la anaf” câștigurile de la o casă licențiată, poți lăsa obiceiul. Nu declari nimic. Nu ai ce.

Un ultim aspect al mecanismului, care contează pentru cine joacă ocazional: nu există o diferență de tratament între un pariu simplu și un bilet combinat. Întrebarea de azi pe care o văd cel mai des în discuții este dacă un câștig din bilet combinat se impozitează altfel decât unul simplu. Nu se impozitează altfel. Reținerea privește suma plătită, indiferent ce tip de pariu sau de piață a produs-o.

Impozit câștiguri pariuri — norme, praguri și cum arată scara din 1 august 2025

Scara din art. 110 alin. (2) din Codul fiscal, așa cum a fost rescrisă prin Legea nr. 141/2025, este una pe tranșe, cu două componente în partea superioară: o sumă fixă, calculată pe tranșa inferioară, plus un procent aplicat doar pe ce depășește pragul tranșei. Iată-o întreagă.

Citectește-o ca pe o scară de impozitare pe tip de sumă, nu ca pe trei cote alternative. Partea fixă din tranșa a doua nu este o amendă pentru că ai trecut de 10.000 lei — este impozitul calculat deja pe primele 10.000 lei, exprimat ca sumă forfetară pentru ca operatorul să nu facă două calcule pe același transfer. ANAF ilustrează exact acest mecanism: dintr-un transfer de 10.000 lei se rețin 400 lei, adică 4%, iar dintr-un transfer de 20.000 lei se rețin 2.400 lei, adică 400 lei plus 20% din cei 10.000 lei care depășesc pragul. Rezultatul e limpede și verificabil cu un calculator de buzunar.

Pentru parior, logica tranșelor are o consecință pe care o ignoră aproape toată lumea care întreabă de „calculator impozit pariuri”. Procentul marginal urcă brusc: 4% în prima tranșă, 20% în a doua, 40% în a treia. Nu urcă gradual, cu o trecere lină de la 4% la 20%. Saltul se produce din primul leu care trece pragul. Un transfer de 9.999 lei lasă 400 lei la stat, unul de 10.001 lei lasă 400,2 lei. Partea dureroasă nu e la 10.000 lei, ci la 66.750: cincizeci de lei peste prag te costă cincizeci de lei ori 40%, adică douăzeci de lei în plus față de varianta în care ai fi retras cu o zi mai devreme cu un leu mai puțin. Astfel de calcule par meschine, dar exact ele decid dacă mai pui 100 lei la bilet sau îi scoți.

Un lucru pe care nimeni nu îl poate încheia definitiv, în ciuda aparențelor. Plafonul de 66.750 lei apare în formularea ANAF în contextul cazinourilor, cluburilor de poker, aparatelor de tip slot și biletelor de loterie; modul în care se aplică pariurilor online nu este stabilit în textele citite. Așa că nu numesc un câștig din pariuri „scutit” sub vreun prag și nici nu îl declar tratat altfel decât scrie legea. Aplic scara așa cum o transcrie art. 110 și o verificare cu un contabil rămâne cel mai bun sfat pentru sumele mari.

O precizare de context care ajută la citit totul: există o scară veche de 1% / 16% / 25%, citată încă în materiale vechi din 2021 și în ghiduri de declarații depășite. Aia nu mai e în vigoare pentru câștigurile plătite de la 1 august 2025. Dacă dai peste ea pe vreun forum, ignoră-o.

Vestea bună în toată povestea asta? Pragurile sunt în lei, iar lei sunt moneda în care pariezi. Nu ai de convertit nimic, nu ai de urmărit un curs, nu ai o sumă în euro care se schimbă peste noapte. Diferența față de obligațiile operatorului, care se calculează în euro, rămâne undeva în spatele cortinei.

Și dacă vrei să vezi cu ochii tăi cum se aplică scara, nu trebuie să citești legea. Winbet o afișează în propriile reguli pentru retrageri, exact în forma din Legea nr. 141/2025: 4% pentru câștiguri brute până la 10.000 lei inclusiv, 400 lei plus 20% din ce depășește 10.000 lei pentru sumele între 10.000 și 66.750 lei, respectiv 11.750 lei plus 40% din ce depășește 66.750 lei. Faptul că un operator o transcrie la vedere spune ceva despre transparența de care ai parte când joci la o casă licențiată.

Bazele: ce sumă pleacă de fapt de la stat și ce sumă pleacă de la tine

Un parior citește „30% din veniturile din jocuri de noroc” și crede că i s-a oprit 30% din câștig. Nu i s-a oprit nimic din asta. Taxa de autorizare a exploatării, plătită de organizator, este de 30% din veniturile din jocuri de noroc pentru operatorii de clasa I la distanță, cu un minim de 480.000 euro pe an, începând cu 1 august 2025, conform anexei la OUG nr. 77/2009 rescrise prin Legea nr. 141/2025. Înainte se aplicau 21% și un minim de 400.000 euro. Este o taxă pe firmă, nu pe bilet, și nu se scade din nimic ce ți se cuvine — dar se plătește, într-un final, din marja pe care operatorul o ia pe piețele pe care pariezi.

Venitul care se impozitează la operator are o definiție pe care merită să o ținem minte: suma încasată de la jucători minus premiile plătite. Practic, operatorul datorează statului o parte din ceea ce rămâne pe masă după ce a plătit biletele câștigătoare. La asta se adaugă taxa de promovare de 5% din valoarea contractelor de publicitate, prevăzută la art. 1² din OUG nr. 77/2009 — o taxă care vizează reclama, nu jocul, și care, la rândul ei, face parte din costul de a opera în România.

Cele două linii fiscale nu trebuie amestecate. Pare o distincție de contabil și, într-un sens, este. Dar dacă o confunzi, ajungi să crezi că ți se reține 4% din câștig *și* că mai plătești tu ceva pe deasupra. Nu plătești tu nimic pe deasupra reținerii de la sursă.

Apropo de 30% și de anexa care îl prevede: liniile fiscale pentru pariurile „tradiționale” arată altfel. Pentru pariurile în cotă fixă tradiționale, anexa fixează 25% din venituri și un minim de 240.000 euro pe an. Textul citit nu detaliează distincția, iar citirea de bun simț a modelului este că un site de pariuri care își ia licența clasa I la distanță plătește linia de operator la distanță, nu linia de pariuri tradiționale. Diferența dintre aceste linii, în orice caz, nu are cum să ajungă pe biletul tău: procentul reținut din câștig rămâne cel din art. 110, indiferent sub ce linie se încadrează firma.

Un detaliu care merită menționat, în ciuda faptului că nu se aplică celui care pariază pe un singur meci: scara de reținere este aceeași pentru toate tipurile de jocuri de noroc licențiate din România. Nu există o linie specială pentru pariuri prin care să plătești mai puțin.

Dacă tot ajungem aici, e locul să demontăm o cifră care circulă agresiv în discuții. Cei care promovează platformele nelicențiate spun că 81% din piața din Europa de Est este pe operatori ilegali. Cifra vine dintr-o estimare a unei companii de consultanță din industrie, nu dintr-o sursă oficială. Nu e o dovadă că joci undeva e bine. E un argument folosit de cineva care are un interes comercial ca tu să crezi că nu contează de unde cumperi biletul.

Cadrul: norme, supraveghere și verificabilitatea licenței ONJN

Regulatorul este Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN), un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, creat prin OUG nr. 20/2013 și organizat prin HG nr. 298/2013. Comitetul de supraveghere al ONJN acordă și retrage licențele și decide lista neagră. Actul normativ de bază este OUG nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc (publicată în M.Of. nr. 439 din 26 iunie 2009, modificată prin Legea nr. 246/2010), amendată succesiv prin OUG nr. 82/2023, Legea nr. 107/2024, OUG nr. 80/2024 și Legea nr. 141/2025 (M.Of. nr. 699 din 25 iulie 2025). Normele metodologice pentru jocul la distanță — articolele 122–141 din HG nr. 111/2016 — sunt documentul care stabilește obligațiile concrete ale unui site și, implicit, drepturile care ți se cuvin.

Licența de clasa I acoperă mai multe produse, iar asta merită subliniat înainte de orice discuție despre branduri. Clasa I este categoria organizatorilor care au un contract direct cu jucătorul, pentru cazinou la distanță, pariuri în cotă fixă, pariuri mutuale, pariuri în contrapartidă, bingo și keno. Clasa a II-a este B2B — platforme, software, procesatori de plăți, afiliați. Clasa a III-a este monopolul loteriei de stat. Pariurile sportive și cazinoul sunt un singur regim din punctul de vedere al licenței: nu există o licență separată de „sport” pe care să o poți cere afară din pachetul clasat.

Descoperirea neplăcută intervine când te uiți la liste și vezi că licența nu e o etichetă lipită global pe un brand. Licența este per operator, iar lista ONJN nu spune care brand al unui licențiat oferă pariuri și care cazinou. Un brand este acoperit doar dacă domeniul lui este scris printre domeniile licențiatului. Traducerea practică: un brand gay nu poate fi considerat licențiat doar pentru că împarte grupul cu unul care este. Trebuie să vezi numele lui în dreptul licenței, în lista ONJN.

Cifrele schițează un peisaj mai restrâns decât ce ai crede. Copia listei „Operatori licențiați clasa I” consultată la 11 octombrie 2026 numără 28 de licențiați, dintre care 24 au pariuri în cotă fixă. Dintre ei, o singură firmă — Betfair International PLC — apare cu pariuri în contrapartidă (exchange), alături de pariurile în cotă fixă. Niciun licențiat nu figurează cu pariuri mutuale online. Patru licențiați sunt doar cazinou.

Lista e utilă și pentru sensul invers. Următoarele branduri nu apăreau în copia din 11 octombrie 2026: bet365, Betway, William Hill, Bwin, Betsson, Pinnacle, Betclic, 1xBet, 22bet, Melbet, Parimatch, Stake. Un brand absent nu este, prin asta singur, ilegal — nu orice site din afara listei e urmărit penal — dar un brand aflat pe lista neagră este, iar acolo apar bet365, stake, 1xbet, pinnacle și 22bet. Reține ordinea: absența de pe lista licențelor nu e o condamnare; prezența pe lista neagră este.

Dacă vrei să verifici singur, o poți face în trei pași, fără să te pricepi la drept. Caută lista „Operatori licențiați clasa I” pe site-ul ONJN, potrivită pentru data la care citești, nu pentru o dată de acum câteva luni. Găsește-ți brandul în listă și citește domeniile lui. Apoi compară cu adresa pe care ai de gând să pariezi. Dacă acolo scrie un domeniu care nu apare, brandul nu e acoperit.

Un lucru care nu trebuie confundat cu licențierea: durata. Licența este de 10 ani, autorizarea anuală de exploatare este de 1 an, iar licențiatul clasa I este o firmă înregistrată în România sau o firmă din UE/SEE cu sediu permanent aici, cu un capital social vărsat de minimum 1.000.000 lei. Dintre cei 28 de licențiați, 20 au sediul în Malta, iar 8 sunt SRL-uri românești. Deci „firmă cu sediu în Malta” nu este un semnal de alarmă — poate fi exact profilul unui licențiat serios care respectă legea română cu capital vărsat și sediu permanent.

Trăsătura pe care trebuie să o cauți pe un site licențiat e scrisă în HG nr. 111/2016, art. 128: numele operatorului, seria licenței și a autorizării, numărul și data acestora, un link către onjn.gov.ro, interdicția pentru minori, politica de prevenire a dependenței, cu un autotest și o reamintire automată la fiecare 60 de minute. Toate, în limba română. Dacă dai peste un site cu termeni tradusi automat, cu licențe în engleză și fără niciun link către ONJN, ai răspunsul fără să întrebi.

Cine plătește banii în toată povestea asta? Un operator român plătește taxa de autorizare a exploatării, taxa de licență de 300.000 euro pe an, contribuția către ONJN de 500.000 euro pe an și taxa de promovare de 5% pe contractele de publicitate. Sunt costuri care nu se văd nicăieri în cotă, dar se simt în marjă. Un brand care nu plătește nimic din astea poate afișa o cotă mai bună. E o alegere pe care o face pariorul, iar alegerea se plătește.

Licența, în alb, pentru brandurile din această comparație

Un tabel e locul cel mai cinstit pentru date de licențiere, pentru că nu obligă nimic la nimic și pentru că oricine poate căuta numărul de decizie online. Mai jos e situația fiecăruia dintre brandurile pe care le analizez, din copia listei ONJN consultată la 11 octombrie 2026.

O observație pe care tabelul o face mai clar decât orice paragraf. Fortuna și Casa Pariurilor au același titular de licență: Hattrick Online SRL, decizia nr. 453/29.05.2025, valabilă de la 1 iulie 2025 până la 30 iunie 2035. Stanleybet și Admiral sunt la rândul lor sub același titular, Megabet International SRL, cu decizia nr. 326/25.02.2021, valabilă de la 1 martie 2021 până la 28 februarie 2031. Două branduri sub o singură licență înseamnă un singur set de obligații de conformare, un singur punct de răspundere și, dacă ceva merge prost la nivel de grup, o singură problemă pentru amândouă.

Aici e momentul să spun ce nu se poate spune, pentru că tăcerea ar fi mai înșelătoare. Coloana despre condițiile proprii rămâne goală pentru nouă din zece branduri, iar golul acela este informativ: impozitul nu e un subiect pe care casele de pariuri românești îl detaliează în termeni și condiții. Faptul că reținerea o face legea, nu politica lor, le scutește de explicații. Betano scrie undeva în afară de textul legal, și tocmai de aceea e singurul rând care are ceva acolo.

Autoexcludere, limite și ce înseamnă legea pentru cine joacă la un site neautorizat

Pentru cine pierde, obiceiul e mai scump decât orice impozit. Este singura parte a legii care nu se plătește la retragere, ci înainte să ajungi acolo. În România, mecanisme de autoexcludere coexistă în două forme, iar confuzia dintre ele costă timp și, uneori, bani.

Întâi, cadrul general de protecție a jucătorului: nu există un plafon legal de miză sau de pierdere pentru jocul online, dar HG nr. 111/2016 art. 132 obligă orice organizator online să ofere limite de depunere zilnice, săptămânale și lunare — aplicate în 24 de ore, în timp ce o creștere de limită intră în vigoare după minimum 48 de ore — excludere temporară sau permanentă și o pauză de joc de până la 7 zile, fără ca legea să impună un plafon al limitei. Ieșirea dintr-o excludere la nivel de operator este posibilă abia după 6 luni, conform art. 132 alin. (6). Astfel de limite au o proprietate care seamănă cu un tragaci de siguranță: reducerea unei limite e instant, ridicarea nu. Stanleybet, de pildă, explică pe pagina sa de joc responsabil că procesează reducerea unei limite în 24 de ore, în timp ce creșterea intră în vigoare după minimum 48 de ore, și pune la dispoziție limite de depunere, de pierdere, de timp în cont și de sesiune, alături de autoexcludere temporară sau permanentă. Mecanismul de întârziere nu e o birocrație: e acolo ca emoția unei nopți proaste să nu poată muta un plafon la zece minute după ce l-ai impus.

Apoi, autoexcluderea națională, care e un animal diferit. Reglementată de art. 15¹ din OUG nr. 77/2009 și de Ordinul președintelui ONJN nr. 79/2025 (M.Of. nr. 557 din 17 iunie 2025), cererea se depune în numele jucătorului, la ONJN, prin e-mail cu semnătură calificată, prin declarație notarială sau de avocat, sau prin intermediul unui organizator licențiat — caz în care cererea se transmite mai departe în 2 zile lucrătoare. Devine obligatorie la aproximativ o zi după înregistrare, nu are termen de expirare și se poate ridica doar la ONJN.

Diferența dintre cele două modalități este exact partea care prinde lumea nepregătită. Registrul național obligă organizatorii din mediul fizic. Pentru jocul online, ONJN precizează că excluderea prevăzută de art. 132 din norme funcționează față de un singur operator. Un proiect de guvern pentru unificarea registrului, pus în consultare în ianuarie 2026, nu a fost adoptat. Termenele de 12, 24 sau 36 de luni și o perioadă de răcire înainte de ieșirea din registru sunt propuneri legislative, nu reguli în vigoare.

Un aspect care nu ține de registre, ci de locul în care pariezi. Un site fără licență nu e conectat la nimic din toate acestea, așa că un jucător autoexclus nu este protejat acolo. Iar partea cea mai cinică: cine folosește o casă fără licență are în mână un orgoliu, nu un instrument — nu există un mecanism care să îi oprească accesul, pentru că nu există nicio entitate care să îl privească.

O precizare despre „linia de ajutor”. ONJN nu publică un număr de consiliere pentru jucători. Numărul 0761 890 899 este o linie de WhatsApp pentru sesizarea activităților ilegale, nu consiliere. Dacă cineva îți promite că sună „la ajutor pentru jucători” pe acel număr, fie te înșală, fie nu a înțeles pentru ce e numărul.

Un pas care privește atât verificarea, cât și autoexcluderea: înregistrarea. Se face cu nume, dată de naștere, adresă, e-mail și o declarație de vârstă peste 18 ani, iar pentru cetățenii români cu CNP-ul. Operatorul verifică identitatea în 30 de zile calendaristice. Până la verificare, jucătorul poate depune cel mult 200 euro sau echivalentul și nu poate retrage nimic; un cont neverificat după 30 de zile se închide, iar soldul merge la bugetul statului, conform art. 129 alin. (2)–(5). Pentru un parior căruia îi place să încerce cinci site-uri într-o lună, capcana este reală: nu poți retrage nimic dintr-un cont neverificat, iar contul poate dispărea cu tot cu sold.

Taierile la autoexcludere și la plata către un site neautorizat nu sunt preocupări de teoretician. Articolul 22 alin. (6) din OUG nr. 77/2009 sancționează contravențional pariorul din România care participă la jocuri de noroc la distanță neautorizate de ONJN cu o amendă de la 5.000 la 10.000 lei, în vigoare de la modificările din 2014 și reluată prin Legea nr. 141/2025. Nu am găsit date despre amenzi efectiv aplicate jucătorilor, dar textul e acolo, iar ONJN are instrumentele să îl aplice. Faptul că riscul nu s-a materializat des nu înseamnă că nu există.

Casă de pariuri: clasamentul nostru după criterii care contează pentru un parior român

Zece case licențiate, alese după un criteriu simplu: să ai pe ce pune mâna dacă câștigi și pe cine suna dacă ceva nu merge. Licența clasa I este condiția de intrare, nu argumentul de vânzare. Un brand fără licență românească nu are ce căuta într-o listă de opțiuni reale, pentru că nu îți poate oferi nici reguli în limba română, nici locul în care să reclami, nici reținerea la sursă. Diferența dintre ele se joacă pe alt teren: cine afișează ce ia din banii tăi, cine îți dă uneltele să te oprești la timp, cine explică limpede ce se întâmplă la retragere.

Criteriile pe care le-am pus pe cântar nu sunt cele din broșuri. Mă uit la durata rămasă din perioada de licență — un brand cu licența pe terminate are altă stabilitate decât unul cu zece ani în față. Mă uit la transparenta fiscală, adică dacă îți arată la retragere ce impozit s-a oprit sau te lasă să afli singur. Mă uit la uneltele de joc responsabil și la cât de repede intră în vigoare o limită pe care o ceri tu. Și mă uit la vechimea brandului, pentru că un nume care rezistă unui deceniu de reglementări s-a lovit deja de toate situațiile pe care tu le vei întâlni.

Două mențiuni pe care le fac fără să le învârt. Nu există un clasament oficial al caselor de pariuri, pentru că ONJN nu publică așa ceva; ordinea de mai jos este editorială și nu este o cifră. Și nu e o listă exhaustivă a brandurilor licențiate — un brand care nu apare mai jos nu este, prin asta, nelicențiat.

Înainte de analizele individuale, o atenție la ce citești de aici înainte: cifrele din tabelele de ofertă sunt cele pe care le afișează sau le descriu operatorii înșiși, la data la care le-am consultat, iar cotele se mișcă. Verifică-ți câștigul posibil pe biletul propriu înainte să pariezi.

Cum am evaluat casele de pariuri: opt criterii pentru o alegere care nu se plânge la final

O casă de pariuri nu e bună sau rea în general. E bună pentru un parior anume, pe o sumă anume, cu un obicei anume. O listă care îți spune că un brand e „cel mai bun” fără să spună pentru cine îți vinde o poză, nu o evaluare. Așa că am ales criteriile în funcție de ce se întâmplă cu banii tăi, din momentul depunerii până în momentul în care ceri retragerea și vezi cât se oprește pe drum.

Am pornit de la stabilitatea licenței, pentru că perioada scrisă pe listă spune ceva despre planurile pe termen lung ale firmei. Apoi am pus transparenta la retragere, singurul criteriu pe care un parior îl simte direct în buzunar și pe care totuși aproape nimeni nu îl verifică înainte să depună. Am continuat cu uneltele de joc responsabil și cu viteza cu care intră în vigoare o limită, cu vechimea brandului, cu profunzimea programului de pariuri, cu plățile disponibile și cu felul în care arată un cont la verificarea identității — pentru că un cont neverificat nici nu retrage, nici nu îți dă voie să depui mult.

Toate aceste criterii sunt citite din surse publice: lista ONJN a licențiaților, normele metodologice pentru jocul la distanță, condițiile proprii ale operatorilor. Niciunul nu este verificat de vreun formular intern și niciunul nu depinde de cât a plătit brandul respectiv pentru a fi pe listă. Asta e important de spus într-o piață în care reclama la pariuri e complet reglementată.

Ce te costă, de fapt, să joci la o casă de pariuri: marja ascunsă și limita pe care ți-o impui singur

Un parior citește marja ca pe un termen de manual. Este însă singurul cost pe care îl plătești de fiecare dată, indiferent dacă biletul iese sau nu, și este singurul pe care nimeni nu îl afișează pe ecran.

Marja nu este scrisă pe bilet, pentru că nu este un comision luat la retragere. Este diferența dintre ce ar plăti un pariu corect, matematic, și ce plătește de fapt. Pe o piață cu două ieșiri și cote egale, o piață „corectă” ar plăti cote de 2,00 și 2,00. Când vezi 1,90 și 1,90, piața îți promite un pic mai puțin decât un joc corect: pentru fiecare leu pe care îl mizezi, cea mai bună estimare a câștigului mediu, pe termen lung, este mai scăzută decât ai putea crede. Cota nu e o promisiune, e un preț. Iar la fiecare leu pariat, o parte se duce în marjă.

Aici intervine calculul care contează pentru bugetul tău. Să luăm un parior care își pune limita de 200 lei pe săptămână, într-o singură tranșă, pe o piață cu două ieșiri la cote de 1,90 / 1,90, presupunând că nu se schimbă nimic între timp și că miza respectivă este jucată o dată pe săptămână, timp de un an. Dacă joci un singur eveniment pe săptămână, după 52 de săptămâni ai mizat 10.400 lei. Viteza cu care aduni acel total e irelevantă. Cuplajul este irelevant. Ce contează este ce se întâmplă cu marja în lunile care trec.

Marja nu este luată o singură dată, la final. Ea se aplică la fiecare pariu, iar costul se acumulează în timp, nu se compensează pe termen lung de nicio serie câștigătoare. Pe o cotă de 1,90 / 1,90, scara costului crește în timp. Chiar și din cele 52 de pariuri, este o bandă, nu o cifră fixă, și banda depinde de câte pariuri prinzi cu adevărat câștigătoare. Concluzia care contează e mai simplă: nu există prag de la care jocul devine neutru. Fiecare pariu plătit la o cotă de 1,90 este o mică cedare de valoare, iar o limita de 200 lei pe săptămână șlefuiește acel cost, nu îl elimină. Costul unui pariu pierdut nu se recuperează prin pariul următor.

Am făcut calculul pe o piață ipotetică, nu pe o piață a vreunui operator anume. Cifrele depind de cotă, de miza, de frecvență și de distribuirea câștigurilor. Nimeni nu garantează că pierderea va fi exact aceea. Depinde de câte bilete ies.

Un ultim aspect, care nu apare în reclame și care contează în foamea de recuperare: o casă licențiată în România nu poate acorda credit jucătorilor, conform art. 22 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 77/2009, cu o amendă de 50.000 – 100.000 lei. Nu poți paria cu bani pe care nu îi ai. E o limită impusă operatorului care te protejează pe tine.

O privire asupra celor descoperite: cine îți ține banii și cine îi oprește

Am adunat, din zece branduri, o imagine pe care nicio pagină de termeni nu o oferă. Toate cele zece branduri apar în copia listei ONJN consultată la 11 octombrie 2026, toate au un titular de licență identificabil. Nu același lucru se poate spune despre orice brand care apare într-o reclamă pe youtube, iar diferența este cea care decide dacă ai unde să reclami și dacă ai o lege care te acoperă.

Ce mi se pare cel mai interesant, privind perspectiva fiscală de la care am plecat: transparenta fiscală este, de departe, cel mai slab punct al pieței. Nouă din zece branduri nu scriu nimic în condițiile proprii despre impozit. Nu e o conspirație, pentru că legea le impune să îl rețină oricum, dar un operator care explică deschis cum se aplică scara îți dă un semnal despre cum tratează restul detaliilor. Betano e singurul care relatează explicit că reține impozitul din suma retrasă prin Betano Cash, iar sumele afișate la retragere includ deja reținerea, în baza Legii nr. 141/2025.

Al doilea lucru pe care vreau să îl spun fără înfrumusețare: licențele lungi nu sunt o poză de marketing, ci un semn. Hattrick Online SRL are perioada 01.07.2025 – 30.06.2035, Superbet Entertainment Limited până la 31.12.2030, TG Malta Limited până la 31.07.2033, Netbet Enterprises Ltd până la 30.06.2036. Perioada unei licențe spune cât de departe se gândește operatorul. Dar două dintre brandurile analizate au perioade care se termină la orizontul imediat — Maxbet, cu perioada 01.01.2017 – 30.12.2026, și Betano, cu 01.02.2017 – 31.01.2027. Ambele rămân în analiză, dar un parior care își ține banii pe termen lung într-un cont ar merita să arunce un ochi la listă înainte să își facă planuri pentru 2028.

Nu în ultimul rând, două avertismente care nu țin de niciun tabel. Brandurile care promit câștig la superlativ în reclame nu afișează niciodată marja. Și brandurile care nu au licență în România nu pot fi sancționate de ONJN, pentru că nu au ce să sancționeze. Pentru acestea, singura sancțiune reală e lista neagră și blocarea.

Aici intră și acțiunea penală, pentru că nu e o discuție abstractă. ONJN a depus o plângere penală la 24 martie 2026 împotriva unui afiliat de clasa a II-a care redirecționa românii către domenii nelicențiate. Este o linie care arată că statul nu se oprește la amendarea jucătorului. Afilierea la un brand nelicențiat nu este o infracțiune mică de ignoranță, ci o faptă urmărită.

Iar dacă e să închei cu ceva util și nu cu o vânzare: verifică lista. Nu e o formalitate. Un minut petrecut căutându-ți brandul în lista ONJN poate economisi ani de certuri cu un operator care dispare.

Cum se compară cei zece operatori: informații la ziua de noiembrie 4, 2026

Tabelul de mai jos concentrează ce se poate compara cinstit, adică ce este scris în surse publice și verificabile.

Ceea ce sare în ochi din coloanele de date nu este un brand, ci un model. Șase dintre cele zece branduri au licențe care se termină după 2030, iar două expiră la orizontul unui an. Nu e o coincidență statistică: perioadele lungi sunt semnul unor operatori care și-au planificat prezența în România pe termen lung, iar perioadele scurte reflectă fie o licență veche care trebuie reînnoită, fie un moment editorial în care titularul e la finalul unui ciclu. Pentru parior, un brand cu licență care expiră peste trei luni nu este automat un brand rău; este unul despre care trebuie să verifici lista înainte să îți faci un plan pe termen lung.

A doua observație privește concentrarea titularilor. Zece branduri și opt titulari — cele două perechi de branduri de sub Hattrick Online SRL și Megabet International SRL arată cât de mult se suprapun structurile de grup. Un parior care crede că diversifică riscul deschizând conturi la Fortuna și la Casa Pariurilor se înșală. Este același titular, aceeași licență, același punct de răspundere.

1. Betano: singurul brand care îți spune în scris ce impozit ți se oprește

Dintr-un motiv care ține de felul în care o firmă își tratează utilizatorul, nu de vreun angajament public: Betano este singurul dintre cele zece branduri care scrie negru pe alb ce se întâmplă cu impozitul la retragere. În mod normal, o astfel de precizare nu ar merita un loc într-un top, pentru că ar trebui să fie norma. Aici merită, pentru că este excepția.

Platforma reține automat impozitul din suma retrasă prin Betano Cash, conform Legii nr. 141/2025, iar sumele afișate la retragere includ deja reținerea. Cine retrage 2.000 lei vede 2.000 lei, nu 1.920 lei și o mirare. Pare un detaliu de design. Este, de fapt, singurul loc din piață unde cititorul nu este pus să deducă singur un cost din lege.

Licența: KAIZEN GAMING INTERNATIONAL LIMITED, decizia nr. 172/30.01.2017, perioada 01.02.2017–31.01.2027, pe site-ul Betano. Un lucru de reținut fără să îl transformi în panică: perioada se termină la 31 ianuarie 2027, ceea ce este mai aproape decât pare. Nu am niciun motiv să cred că nu se va prelungi, dar un parior care își planifică parteneriatul pe termen lung ar face bine să consulte lista ONJN în 2027.

Dacă îmi ceri o poziție: pentru cine vrea să știe exact ce primește la retragere, fără surprize pe extras, Betano e alegerea evidentă dintre cele zece.

2. Casa Pariurilor: marca românească cu cea mai lungă licență de grup

Un brand care există din 2008 și care a fost preluat în 2017 de Fortuna Entertainment Group prin Hattrick Sports Group — pagina grupului indică drept entitate juridică BET ZONE SRL, număr de înregistrare J40/8632/2015. Vechea denumire de „agenție de pariuri” este încă în urechile pariorilor români, iar supravețuirea brandului sub un grup internațional spune multe despre cât de bine a prins rădăcini aici.

Licența: HATTRICK ONLINE SRL, decizia nr. 453/29.05.2025, valabilă 01.07.2025–30.06.2035, cu domeniile casapariurilor.ro și eFortuna.ro. Unsprezece luni în urmă, unsprezece ani în față. Din perspectiva celui care joacă în 2026, o perioadă care acoperă până în 2035 este cea mai lungă garanție de stabilitate din tot grupul analizat.

Aici însă intervine o nuanță care contează pentru cititorul atent. Licența este de cazinou online și acoperă brandul prin domeniu, conform listei ONJN din 11 octombrie 2026. Faptul că un brand figurează cu un domeniu în licență înseamnă că organizatorul e îndreptățit să îl folosească; ce jocuri oferă efectiv sub acel brand este o informație pe care lista nu o separă.

Pentru cine caută un brand cu istoric românesc, cu o licență lungă și cu o firmă-mamă care a investit aici de mai bine de un deceniu, marca aceasta e o opțiune solidă. Nu are confortul fiscal al celor care afișează suma netă, dar are o stabilitate pe care puține o pot egala.

3. Totogaming: licența curată, fără umbre pe subiect

Un operator care nu are nimic spectaculos de vândut și nici o pată de ascuns. TG Malta Limited deține o licență clasa I online (cazinou) sub decizia nr. 1496/14.07.2023, valabilă 01.08.2023–31.07.2033, pentru domeniul totogaming.ro. O perioadă de zece ani, începută curând, într-un grup de operatori care au trecut prin mai multe cicluri de reglementare.

Pentru un brand care are ca public țintă pariorul obișnuit, cel mai valoros lucru pe care îl poate oferi este stabilitatea, iar de acolo totul se trage. Pe subiectul fiscal, condițiile proprii ale operatorului nu spun nimic — iar asta nu e o problemă de transparență, ci consecința firească a faptului că reținerea se face prin lege. Dacă îmi ceri o poziție: pentru un parior care vrea liniște și nu spectacol, licența curată a acestui brand este argumentul.

4. Winmasters: rândul care lipsește de pe lista de licențe

Aici trebuie să spun lucrurile exact, pentru că e singurul brand din listă despre care există o informație care schimbă decizia. Level Up Interactive Limited figura pe lista ONJN cu licența clasa I online expirată la 30 iunie 2026, decizia 1278/29.06.2016, perioada 01.07.2016–30.06.2026. În copia listei consultată la 11 octombrie 2026 nu apărea un rând de reînnoire.

Asta înseamnă un singur lucru, și îl spun fără să dramatizez: perioada a expirat pe lista ONJN însăși, iar statutul trebuie reverificat de cel care vrea să parieze acolo. Nu este nici „licențiat”, nici „interzis”. Un sit de comparare arată brandul sub un cod de licență nou în octombrie 2026, dar informația este neverificată. Practic: nu paria acolo pe baza unei liste vechi. Deschide lista ONJN și caută rândul în ziua în care vrei să depui.

Brandul rămâne pe listă pentru că un parior îl va întâlni în căutări și merită să știe exact unde stă, nu pentru că îl recomand.

5. Admiral: un nume sub licența care acoperă șapte domenii

Admiral este brandul pe care mulți îl asociază cu rețeaua fizică și care funcționează online sub un titular românesc activ. MEGABET INTERNATIONAL SRL, decizia nr. 326/25.02.2021, licență clasa I online (cazinou) valabilă 01.03.2021–28.02.2031, cu domeniile stanleybet.ro, gameworld.ro, seven.ro, admiralbet.ro, redsevens.ro, 777.ro și gpcasino.ro. Șapte domenii sub o licență înseamnă un grup cu o prezență lărgită în piață, iar pariorul care vede unul dintre branduri apare sub același acoperiș.

Un brand care se adresează în primul rând pariorului obișnuit, cu accent pe accesul rapid și pe promoții, nu pe un produs de nișă. Nu am o diferență de semnalat față de Stanleybet, brandul soră, pentru că împart exact același titular.

Dacă ar fi să aleg între cele două, alegerea e de gust, nu de structură. Contractul de licențiere este același, iar diferența o fac interfața și obiceiurile tale.

6. Superbet: licența lungă, stabilitatea cea mai vizibilă

Dacă te uiți la vitrina unui site de pariuri din România și la cel mai cunoscut nume al pieței de acolo, de cele mai multe ori este Superbet. SUPERBET ENTERTAINMENT LIMITED, decizia nr. 2714/23.12.2020, licență clasa I online (cazinou, bingo) valabilă 01.01.2021–31.12.2030, cu domeniile superbet.ro și napoleongames.ro. Zece ani de licență, începuți la 1 ianuarie 2021, cu aproape cinci ani rămași.

Un nume atât de răspândit atrage și cel mai mult scepticism, pe bună dreptate. Brandurile mari sunt cele care își permit reclame la televizor, iar reclamele la pariuri sunt strict reglementate în România: materialele promoționale trebuie să poarte seria și numărul licenței, iar simbolul privind interzicerea jocului de către minori, numărul licenței și logo-ul ONJN sunt obligatorii. Un brand mare care respectă regulile este, din această perspectivă, un expozant al conformării.

Pentru cine vrea un brand cu anvergură națională și un istoric lung de licențiere, aici e locul. Nu are aceeași transparență la impozit ca Betano, dar are o licență care acoperă până în 2030 și o prezență pe care nu o are nimeni altcineva.

7. Fortuna: brandul de grup care împarte licența cu Casa Pariurilor

Fortuna apare aici ca brand sub aceeași licență pe care am văzut-o la Casa Pariurilor. HATTRICK ONLINE SRL, decizia nr. 453/29.05.2025, valabilă 01.07.2025–30.06.2035, cu domeniul efortuna.ro alături de casapariurilor.ro. Unicitatea lui stă în felul în care grupul și-a construit prezența în România: un singur vehicul legal, două mărci care se adresează unor segmente diferite.

Din perspectiva unui parior, asta are o consecință neplăcută și una convenabilă. Neplăcută: dacă ai cont la ambele, nu diversifici nimic — același operator, același punct de răspundere, același risc de grup. Convenabilă: o licență de unsprezece ani de la un grup care a investit serios în piața românească.

Nu pot să spun mai mult despre politica fiscală a brandului, pentru că nu o face publică în termeni. Vreau doar să subliniez că aceeași tăcere o are și brandul soră, pentru că este aceeași firmă.

Dacă alegi între cele două, alegerea se face pe interfață, nu pe structură. Licența este identică.

8. NetBet: licența cea mai nouă din grup

NetBet intră în analiză cu o poziție de stabilitate pe termen lung și cu un examen de intrare pe care nu îl trece nimeni altcineva din listă: Netbet Enterprises Ltd, decizia nr. 401/25.06.2026, licență clasa I online (cazinou online) valabilă 01.07.2026–30.06.2036, cu domeniile www.netbet.ro și www.casinoroyale.ro. Zece ani de la o decizie din iunie 2026 înseamnă o perioadă care acoperă până în 2036, cea mai lungă dintre cele zece branduri analizate.

Diferența față de restul listei este una de orizont. Un operator care abia a primit o licență de unsprezece ani nu își pune problema reînnoirii. Pentru pariorul care se gândește cum arată parteneriatul său peste cinci ani, această licență are cea mai puțin probabilă durere de cap din listă.

Un lucru pe care nu pot să îl bag sub preș: condițiile proprii ale operatorului nu spun nimic despre impozit, iar lipsa este aceeași pe care o are nouă din zece branduri. Nu e un viciu de transparență al acestui brand, e un viciu al pieței. Poziția mea: pentru cine se uită la orizontul lung și nu are obiceiul să citească condițiile, diferența dintre cele două firme rivale se simte la nivel de interfață, nu de licență.

9. Maxbet: brandul a cărui licență expiră la finele anului

MAXBET MALTA LIMITED, decizia nr. 2555/22.12.2016, licență clasa I online (cazinou) valabilă 01.01.2017–30.12.2026, domeniul maxbet.ro. Aproape zece ani de activitate licențiată, din care au mai rămas puține luni, conform listei ONJN consultate la 11 octombrie 2026.

Aici trebuie să fiu precaut, pentru că nu am informații despre intențiile firmei. Nu spun nici că licența se va reînnoi, nici că nu se va reînnoi. Spun doar că un parior care are un sold în contul respective la sfârșitul anului ar fi bine să verifice lista înainte să își facă planuri pentru anul următor, pentru că există un termen fix care produce o verificare.

Un lucru care merită menționat și care nu are legătură cu licența: taxa de licență de 300.000 euro pe an și contribuția de 500.000 euro pe an sunt costuri pe care orice operator licențiat le plătește, ceea ce înseamnă că piața tolerată are un prag de intrare care nu e mic.

Poziția mea: un brand cu un istoric de un deceniu și o licență aproape de expirare este o opțiune pe termen scurt, nu pe termen lung, până când lista ONJN nu se clarifică.

10. Stanleybet: cel mai clar din listă pe joc responsabil

Stanleybet este brandul care tratează cel mai explicit partea de joc responsabil, iar pentru subiectul acestui articol asta contează direct. Pe pagina sa de joc responsabil, operatorul explică limitele puse la dispoziția jucătorului: de depunere, de pierdere, de timp în cont și de sesiune, alături de autoexcludere temporară sau permanentă. Reducea unei limite se procesează în 24 de ore, în timp ce creșterea intră în vigoare după minimum 48 de ore.

De ce este relevant pentru un impozit pe câștiguri? Pentru că un jucător care își limitează pierderea nu ajunge niciodată în situația de a-și pune problema cât impozit a plătit pe câștiguri mari. Costul real al pariurilor nu este reținerea de 4%, ci frecvența cu care joci și dimensiunea mizei.

Licența: MEGABET INTERNATIONAL SRL, decizia nr. 326/25.02.2021, perioada 01.03.2021–28.02.2031, cu domeniile stanleybet.ro, gameworld.ro, seven.ro, admiralbet.ro, redsevens.ro, 777.ro și gpcasino.ro. Aceeași licență cu Admiral, ceea ce înseamnă că aceeași structură de grup deserve două branduri.

Un detaliu care merită spus: operatorul este cel care citează explicit cele două praguri de aplicare a limitelor — 24 de ore pentru o reducere, minimum 48 de ore pentru o creștere — ceea ce înseamnă că ceea ce legea impune tuturor, un brand a ales să explice. Dacă îmi ceri unde aș pune prima recomandare pentru un parior care joacă la limita bugetului, este aici, pentru claritatea cu care sunt explicate limitele, nu pentru un bonus.

Întrebări frecvente despre impozitul pe câștigurile din pariuri

Cum verific dacă o casă de pariuri are licență ONJN clasa I pentru pariuri online?

Deschide lista „Operatori licențiați clasa I” pe site-ul ONJN, în versiunea la data la care citești. Caută brandul și citește domeniile scrise lângă titularul licenței. Licența este per operator, iar un brand este acoperit doar dacă domeniul său apare acolo.

Dovedește domeniul .ro că o casă de pariuri este licențiată în România?

Nu. Lista ONJN din 11 octombrie 2026 includea 42 de adrese .ro care imitau branduri cunoscute, iar pe lista neagră erau bet365.com, 1xbet.com, pinnacle.com și stake.com. Domeniul se plătește si se rezervă în câteva minute, licența se acordă prin decizie.

Ce este autoexcluderea și pe cine acoperă ea?

Autoexcluderea națională, reglementată prin art. 15¹ din OUG nr. 77/2009 și Ordinul ONJN nr. 79/2025, se depune la ONJN sau prin intermediul unui organizator licențiat, este nelimitată și se ridică doar la ONJN. Registrul obligă organizatorii din mediul fizic; online, excluderea funcționează pentru un singur operator.

Cum setez o limită de depunere la o casă de pariuri licențiată?

Orice organizator online din România este obligat prin HG nr. 111/2016 art. 132 să ofere limite zilnice, săptămânale și lunare de depunere. Le stabilești din contul de joc. Legea nu fixează un plafon al limitei; reducerea se aplică în 24 de ore, creșterea după minimum 48 de ore.

Ce riscuri are un site de pariuri fără licență ONJN?

Pariorul din România care participă la jocuri de noroc la distanță neautorizate de ONJN comite o contravenție sancționată cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei, conform art. 22 alin. (6) din OUG nr. 77/2009. În plus, nu are acces la limite de joc, la reținerea la sursă și nici la locul în care să reclame.

Se plătește impozit pe câștigurile din pariuri în România și cine îl reține?

Da, impozitul se reține la sursă de organizatorul licențiat, ca impozit final, conform art. 110 din Codul fiscal rescris prin Legea nr. 141/2025, pentru câștigurile plătite de la 1 august 2025. La jocul online, reținerea se face la fiecare transfer al câștigului în contul bancar.

Conținut creat de echipa «ghidcasepariuri»